Tag Archives: lupta

Pui de Spartan

In urma cu aproximativ 2 ani, vecinii mei de palier au devenit parinti.micul-spartan

Oooo ce veste minunata. Cata fericire. Cat entuziasm. Da, chiar este un lucru frumos si bun, dar in special rar: sa mai poti face copii.

Parintii niste oameni deosebiti. Ea o fata muncitoare, la o banca, de dimineata pana seara. El un baiat si mai muncitor, mereu pe drumuri.

Bunica, acasa cu brotacul.

Si a crescut, si s-a marit, si a inceput sa mearga si chiar sa vorbeasca.

Bunica la datorie.

Copilul nu cred ca a simtit de prea multe ori asfaltul sau pamantul sub picioare de cand s-a nascut. Adica nu cred ca a vizitat de 5 ori un parc in care sa-si antreneze picioarele si sa invete sa iubeasca natura.

Dimineata, dupa orepe 9-10, se trezeste. Pana acum 6 luni toate conversatiile lui se limitau la chitaiala si un sunet atat de ascutit incat fierbea apa in pahar inainte s-o bag in cuptorul cu microunde.

Genial. Copilul incepe sa vorbeasca. Sa isi dea drumul la glas. Abia-l astept sa-l aud cum nu mai tace. Chiar nu ma deranjeaza copii, chiar deloc. E o perioada unica in viata lor cand nu trebuie sa raspunda de nimic din ceea ce fac. Merita sa profite de ea.

De vreo 6 luni incoace, pentru ca a trecut de tipete si sunete, are un nou stil de conversatie.

Nu stiu cum sa reproduc acest tip de conversatie. Este greu de imitat. Probabil cine il creste vorbeste atat de mult cu el incat el scoate tot ce are mai bun din el. Cred ca a inceput un curs sau un antrenament ceva din moment ce se aude din 10 in 10 minute :))

Micul razboinic scoate ceva de genul:

(sunetul este o creatie proprie deci cereti acordul daca vrei sa-mi folositi vocea procesata in stil Spartan Kid)

De unde trag concluzia ca este educat in spirit Spartan si daca va fi un luptator pe masura cred ca el este THE ONE. Pe el il asteptam cu totii sa ne salveze.

Bai oameni buni, bai parinti buni, daca nu va scoateti copii din casa si nu ii invatati sa vorbeasca vor fi niste salbatici atrofiati rejectati pana si de o societate din ce in ce mai bolnava.

 

 

Invingatorii

In viata exista 2 tipuri de oameni: ambitiosii si slugile. invingator

Societatea are nevoie de ambele tipuri pentru ca unii nu pot functiona fara ceilalti. Se completeaza. 1 ambitios se repartizeaza la 100 de slugi. Glumesc cu repartitia.

Adevarul este ca, structural/genetic vorbind, nu exista nici o diferenta intre cele 2 tipuri. Singurul lucru care difera rezida in subconstientul fiecaruia si curajul de a face fata incercarilor ce-i trec prin fata ochilor.

Este ca un tren care trece printr-o gara, incetineste, dar nu opreste niciodata. Pentru ca viata nu incetineste niciodata. Ambitiosii se vor agata de primul maner si vor pleca in calatorie, slugile se vor uita cum trece trenul pe langa ei exclamand: “n-a fost sa fie, poate data viitoare, de ce sa ma zgarii sau sa ma ranesc, pana la urma tot opreste unul si pt mine”. La fel ca la urcare, si coborarea poate fi la fel de dura. Unii ambitiosi cedeaza pe parcurs si raman in acel tren toata viata autoconvingandu-se ca este trenul vietii lor, ba mai mult nici nu risca sa incerce alte vagoane. Altii sar, se murdaresc, se ridica, se scutura si merg mai departe, asteapta alt tren, se bucura de incercari noi, experimenteaza si evolueaza.

Nici un tren nu este trenul vietii decat daca te autoconvingi ca totul poate avea un sfarsit, iar acel sfarsit va fi trenul in care ai ramas blocat si care va ajunge intr-un final, la o destinatie trista.

Crezi ca daca ramai in acel tren al vietii si esti fericit (acum) asa va fi toata viata? Scoate-ti capul din televizor si din cartile pe care le citesti pentru ca ai luat-o razna. Daca te-a convins vreun filosof de la 1600 ca “e bine sa stai in banca ta si sa gandesti mai mult decat sa traiesti” atunci esti Prost/oasta.

Trenurile pe care le schimbi si care te duc catre locuri diferite nu reprezinta incertitudini sau instabilitate, ci experiente. Acele experiente sunt singurele care raman si persista. In functie de ele ne alegem viitoarea destinatie si avem o baza solida de comparatie, tangibila si valida, pentru ca am trait, nu am rancezit.

Esti ambitios in competitiile vietii daca reusesti sa treci linia de sosire indiferent de greutati. Sa nu abandonezi. Sa crezi in fortele tale. Si mai ales sa vrei sa fi mai bun.