Tag Archives: galagie

Optishpe by Manele

Sambata (23) seara, cald, frumos, vreme buna de iesit undeva la o terasa, o bauta, ceva misto. 18logo

Am ales sa mergem undeva unde stiam ca este frumos si am avut “noroc”.

Am ales sa mergem la restaurantul numit 18 Lounge sau 18 by Embassy, cel de la etajul 18 al geamanului din stanga de la Casa Scanteii (Pta pseudoPresei).

Locatia este misto, pacat ca-i e patronata (mai nou) de cocalari-manelari-jmenari-Ari.

Arii de mai sus detin vreo 7 locatii ca cea de sus, si toate “by Embassy”. Unele dintre ele inca-si pastreaza prestigiul, meniul, servirea si imaginea. Probabil ca angajatii de acolo sunt alesi mai atent.

Dar sa trec peste rautacisme :p.

Am ajuns in locatia cu pricina, ora 21 + ceva, fara rezervare, cu toate ca stiam ca acolo daca te duci fara rezervare nu prea gasesti liber. Feeling-ul mi-a zis ca voi gasi. Ne-a intampinat fata de serviciu, cum se practica, am facut o mica gluma pe seama rezervarii si “puff” s-a gasit o masa chiar la terasa, afara. “Super” am zis, exact ceea ce vroiam.

Si strabatem tot restaurantul, printre mese, printre oameni, ne scanam, ne rescanam, ne printam, ne adulmecam si pe urma ne ignoram. Fraza asta e inutila in acest context, dar asta e realitatea. Parca suntem toti Supermani de ne scanam pana la paru dintre fese, cautam acarienii. Next.

Ajungem intr-un final, dupa “sute de metri”, la masuta cea micuta si draguta. Frumos, aer curat, lume civilizata, momentan.

Deobicei cand intri intr-o locatie nu-ti dai seama de atmosfera pana nu te asezi undeva si petreci 2-3 minute sa simti atmosfera.

Dupa 2-3 minute am inceput sa simtim si noi atmosfera care, in cazul de fata, se concretiza cu “pula mea”, “morii ma-sii”, “m-am imbatat” si rasete de complezenta.

Da, langa noi era o masa de corporatisti obositi. Saracii, ma uitam pe fetele celor care radeau la glumele de rahat tip “Cafe Deko” ale unui coleg putin mai mult pilit. Erau amuzati si scarbiti in acelasi timp.

Am remarcat ca pe toata terasa eram vreo 7-8 barbati la vreo 35 de femei.

Din fire eu ma uit urat pe cei care fac d-astea, in locatii de acest gen, ca sa se simta, daca nu cei cu pricina, atunci cei de pe langa.

La un moment dat, dupa vreo 20 de minute de cand ne-am asezat la masa, apare si agariciul cu pricina, ospatarul 18.

Ma uit urat pe el si-i spun: “Te rog frumos sa faci ceva cu persoanele astea, atrage-le atentia sau spune-le sa lase tonul mai jos, pentru ca sunt galagiosi si vorbesc urat”.

Raspunsul Ospatarului 18: “Pai ce sa le zic?” si se tot uita in alta directie decat la mine, evitandu-ma evident.

Replic eu: “Prietene, suntem in restaurant si ne simtim prost, sunt cateva zeci de femei aici si se aude numai “pula, morti si d-astea”. Daca nu va faceti voi ordine in ograda voastra, iau scaunul asta si arunc cu el dupa ei si iti garantez ca se face liniste.

Raspunsul Ospatarului 19: “Heh, Dvs faceti ce vreti”. In gandul meu “Ba ejti nebun? La tine in casa fac eu ce vreau? Pai te dau afara si-i iau la bataie pe astia”.

Majoritatea de la masa cu pricina s-au sesizat deja ca era vorba despre ei pentru ca ma uitam urat la ei si au inceput sa se imbrace.

Intretimp ne-am mutat la alta masa si pana ne-am asezat s-au evaporat.

Nu are importanta daca s-au pus in miscare datorita mie si nici nu ar fi fost sanatos sa zboare scaune pe acolo.

Este trist ca intr-o locatie ca asta se intampla faze d-astea si ca patronii impreuna cu ospatarii NU PREVIN asemenea situatii.

Ba mai mult, la sfarsit mi s-a lasat un biletel de feedback pe care scrie “Help us to servce you better!”.

Pai le-am lasat feedback, iata-l:

 

feedback - 18lounge

Acestui restaurant, care intr-o clipa a devenit BODEGA datorita unui ospatar, i-as recomanda sa-si reconsidere politica si atitudinea vis-a-vis de clientii galagiosi si nesimtiti. Deasemenea ar putea sa mai lucreze la atitudinea ospatarilor, care evident uneori nu atrag atentia de teama ca nu-si mai iau spaga mare. Iar asta se rasfrange tot asupra imaginii restaurantului si a patronilor acestuia, care intr-o clipa au devenit niste bodegari.

Pentru un restaurant care produce pe zi 300 – 500 milioane lei (vechi) cred ca este penibil sa ai ospatari atarnache si sefi de salon care nu remarca ce se intampla in ograda lor. Pentru ca pe toata perioada sederii acolo seful de sala nu a trecut pe acolo sa se asigure ca totul este ok. Asa se face cand vrei sa lasi impresie buna. In plus ospatarul nici n-a schitat vreun gest sa-l cheme pe seful de sala. Clientii tac, dar observa lucrurile bune si revin. La fel cum lucrurile ne-bune sunt trecute pe hartiuta de feedback si sunt mai nou raspandite pe internet sa INVETE si lumea cum se face sau NU.

Vreti sa invatati cum se face ? Dati o tura prin NOMAD Skybar. Târtanilor !

IMPORTANT este un lucru: Nu acceptati niciodata sa fiti injositi si nu tolerati ceea ce nu va place! Niciodata! Cum zice Moga: “Pe banii mei, pe barba mea”. Iar daca nu puteti face nimic sa se indrepte situatia, pur si simplu aveti libertatea sa va ridicati, sa plecati si sa lasati in urma mizeria ce v-ar fi patat. Fara nervi, fara scandal, fara discutii.

Pui de Spartan

In urma cu aproximativ 2 ani, vecinii mei de palier au devenit parinti.micul-spartan

Oooo ce veste minunata. Cata fericire. Cat entuziasm. Da, chiar este un lucru frumos si bun, dar in special rar: sa mai poti face copii.

Parintii niste oameni deosebiti. Ea o fata muncitoare, la o banca, de dimineata pana seara. El un baiat si mai muncitor, mereu pe drumuri.

Bunica, acasa cu brotacul.

Si a crescut, si s-a marit, si a inceput sa mearga si chiar sa vorbeasca.

Bunica la datorie.

Copilul nu cred ca a simtit de prea multe ori asfaltul sau pamantul sub picioare de cand s-a nascut. Adica nu cred ca a vizitat de 5 ori un parc in care sa-si antreneze picioarele si sa invete sa iubeasca natura.

Dimineata, dupa orepe 9-10, se trezeste. Pana acum 6 luni toate conversatiile lui se limitau la chitaiala si un sunet atat de ascutit incat fierbea apa in pahar inainte s-o bag in cuptorul cu microunde.

Genial. Copilul incepe sa vorbeasca. Sa isi dea drumul la glas. Abia-l astept sa-l aud cum nu mai tace. Chiar nu ma deranjeaza copii, chiar deloc. E o perioada unica in viata lor cand nu trebuie sa raspunda de nimic din ceea ce fac. Merita sa profite de ea.

De vreo 6 luni incoace, pentru ca a trecut de tipete si sunete, are un nou stil de conversatie.

Nu stiu cum sa reproduc acest tip de conversatie. Este greu de imitat. Probabil cine il creste vorbeste atat de mult cu el incat el scoate tot ce are mai bun din el. Cred ca a inceput un curs sau un antrenament ceva din moment ce se aude din 10 in 10 minute :))

Micul razboinic scoate ceva de genul:

(sunetul este o creatie proprie deci cereti acordul daca vrei sa-mi folositi vocea procesata in stil Spartan Kid)

De unde trag concluzia ca este educat in spirit Spartan si daca va fi un luptator pe masura cred ca el este THE ONE. Pe el il asteptam cu totii sa ne salveze.

Bai oameni buni, bai parinti buni, daca nu va scoateti copii din casa si nu ii invatati sa vorbeasca vor fi niste salbatici atrofiati rejectati pana si de o societate din ce in ce mai bolnava.