Tag Archives: copil

Presa? Preseaza cacat

La inceputul anului 2000, BUG Mafia zice la un moment dat intr-o melodie de-a lor: “o parte din presa / preseaza cacat”. Din pacate am ajuns sa cred ca TOATA presa preseaza…excremente.

In cursul zilei de azi am intrat si eu in posesia unor poze si am realizat ca de la atata libertate presa preseaza atata cacat incat iti vine sa vomiti, mai ales cand afli adevarul unei stiri mascate si facute sa manipuleze.

Da, exista niste refugiati, da au murit si copii, da este trist si tremurator acest fapt. Ce sa mai zicem de cei 2.500.000 etiopieni refugiati in anii ’80? Sau cei sudanezi sau rwandezi ? Aia saracii n-au avut parte de internet si poze tremuratoare. Vreti sa comparati 100-200.000 cu DOUA MILIOANE JUMATE ? Imaginati-va ca toata populatiei Olteniei ar pleca la drum, spre o tara anume, pe jos, printre-un desert, parasindu-si copii morti pe drum, rudele, familia. Iar cine ajunge la destinatie, e doar norocos.

So…

In cazul in care inca mai sunteti naivi si credeti tot ce se scrie pe peste tot, va aduc la cunostinta ca cinismul, patetismul si jegul unor jurnalisti care vor sa impresioneze o lume intreaga depaseste orice limita a imaginatiei. O minte bolnava, foarte bolnava. Astia care fac asta merita bagati la puscarie pe viata. De ce ? Pentru ca afecteaza prin actiunile lor mase intregi de oameni. Un fel de “genocid psihologic si emotional”.

Etapele au fost simple: 1. Gasit copil adus de ape la mal. 2. Carat cadavru copil intr-o pozitie potrivita si care sa afecteze emotional. 3. Fotografiat cadavru. 4. Postare poza pe internet. 5. Lasat pulimea sa o dea mai departe.

Pozele nu au nevoie de nici un comentariu.

Savuratie placuta!

refugiat1

refugiat2

refugiat3

refugiat4

 

Acum poate va ganditi de 2 ori inainte sa inghititi toate gogosile aruncate la plici, indiferent de domeniu si mai ales cand este scandalos sau socant.

Iar pentru cine vrea sa vada cu adevarat poze tremuratoare legate de refugiatii etiopieni sau genocidurile din Africa sa caute poze facute de SebastiĆ£o Salgado. Asta ca sa vedeti ca ce se intampla acum are tragism vreo 1% si manipulare 99%, comparat cu ce-a fost candva.

(Foto SebastiĆ£o Salgado)

 

 

In cinstea Presei, de pretutindeni, pentru ca toti sunt la fel:

Pui de Spartan

In urma cu aproximativ 2 ani, vecinii mei de palier au devenit parinti.micul-spartan

Oooo ce veste minunata. Cata fericire. Cat entuziasm. Da, chiar este un lucru frumos si bun, dar in special rar: sa mai poti face copii.

Parintii niste oameni deosebiti. Ea o fata muncitoare, la o banca, de dimineata pana seara. El un baiat si mai muncitor, mereu pe drumuri.

Bunica, acasa cu brotacul.

Si a crescut, si s-a marit, si a inceput sa mearga si chiar sa vorbeasca.

Bunica la datorie.

Copilul nu cred ca a simtit de prea multe ori asfaltul sau pamantul sub picioare de cand s-a nascut. Adica nu cred ca a vizitat de 5 ori un parc in care sa-si antreneze picioarele si sa invete sa iubeasca natura.

Dimineata, dupa orepe 9-10, se trezeste. Pana acum 6 luni toate conversatiile lui se limitau la chitaiala si un sunet atat de ascutit incat fierbea apa in pahar inainte s-o bag in cuptorul cu microunde.

Genial. Copilul incepe sa vorbeasca. Sa isi dea drumul la glas. Abia-l astept sa-l aud cum nu mai tace. Chiar nu ma deranjeaza copii, chiar deloc. E o perioada unica in viata lor cand nu trebuie sa raspunda de nimic din ceea ce fac. Merita sa profite de ea.

De vreo 6 luni incoace, pentru ca a trecut de tipete si sunete, are un nou stil de conversatie.

Nu stiu cum sa reproduc acest tip de conversatie. Este greu de imitat. Probabil cine il creste vorbeste atat de mult cu el incat el scoate tot ce are mai bun din el. Cred ca a inceput un curs sau un antrenament ceva din moment ce se aude din 10 in 10 minute :))

Micul razboinic scoate ceva de genul:

(sunetul este o creatie proprie deci cereti acordul daca vrei sa-mi folositi vocea procesata in stil Spartan Kid)

De unde trag concluzia ca este educat in spirit Spartan si daca va fi un luptator pe masura cred ca el este THE ONE. Pe el il asteptam cu totii sa ne salveze.

Bai oameni buni, bai parinti buni, daca nu va scoateti copii din casa si nu ii invatati sa vorbeasca vor fi niste salbatici atrofiati rejectati pana si de o societate din ce in ce mai bolnava.

 

 

Cand Copii sunt divini

Singurul lucru care ma bucura in privinda inundatiilor de apartament este ca nu curge foc ci curge apa.

In rest, oricine are parte de un asemenea eveniment se simte ca un cacat. Ori se strica ceva la tine, ori se strica la vecini, ori ceva se intampla, garantat. Nimeni nu scapa basma curata dintr-o inundatie.

Si probabil toti stiu cum este atunci cand nu te ajuta nimeni, nu se baga nimeni, ca e doar APA TA, descurca-te cu ea. Probabil doar in comunitatile foarte mici 1-4 apartamente sa se ajute oamenii intre ei, dar nici atunci sa n-ai asteptari prea mari, pentru ca oamenii sunt in general de cacat.

In toata agitatia cu strans apa, stors prosoape, mopuri si rezolvat problema cat mai repede sa nu afectezi pe nimeni si nimic, bate cineva la usa, timid. Cu nervi, cu spume, dai si deschizi usa nervos abtinandu-te sa zici “cine p..a mea mai vrea ce vrea cu mine acum?” si vezi o mana de om de 1 metru si 30 centimetri inaltime, care isi cere scuze pentru deranj si intreaba daca esti bine si daca te poate ajuta cu ceva. BAI NENE, nu se poate asa ceva, fetita asta e nebuna la cap? Ma blocase, nu stiam ce sa-i raspund, nu stiam de ce face asta, cine o fi trimis-o, n-are cum. CUM sa faci ce nu face nimeni? La doar 12 ani s-a oferit sa stranga si ea apa si sa ajute la stors. Evident nu vroiam sa am pe constiinta un copil care urma sa raceasca de pe urma umezelii, apei si transpiratiei ce ar fi coplesit-o. Am uitat de apa, am uitat de vecini, i-am multumit din suflet si am asigurat-o ca totul e ok si se rezolva. M-am intors la pompat apa.

Nu mi s-a intamplat asta niciodata, a fost un moment in care un simplu copil a fost mai mare decat tot blocul care era mai preocupat de pata din tavan decat de ajutorul ce-l puteau oferi.

Fetita de 12 ani am aflat ulterior ca este premianta si a obtinut si o bursa de studii pentru ca ii place mult sa invete si asa o mai ajuta pe mama si pe sora ei.

Totul are HAPPY END. Apa a fost eliminata, iar vecinii au fost trimisi la asigurator sa se descurce, pentru ca in zilele noastre daca nu poti rezolva o problema pe cale amiabila cu o persoana, pune-o sa se descurce cu autoritatile sau cu asiguratorii :))).

Later edit:

Pentru ca o fapta buna merita rasplatita intotdeauna, am aflat ce-si dorea copilasul acela divin si a primit cadou, a doua zi, o pereche de casti pentru telefon pentru a asculta si ea muzica in drum spre scoala/casa.